HOME | DD

Description
Ai ramas intins pe banca privind la luna acoperita de norii plini de sperante si deziluzii…
    Ti-ai aprins o tigara si ai incercat sa o uiti pentru a mia oara, ai incercat sa ii uiti vocea cristalina ce iti marturisea iubirea.
    Cat timp a trecut de cand ea a plecat nici nu mai tii minte. Momentul despartirii a fost prea dureros asa ca timpul sa oprit iar tu ai devenit nemuritor intr-o lume care nu te mai incalzeste cu nimic, intr-un univers rece, pustiu.
    Valurile strapung tacerea imbibata de suferinta si te trezesc din visare. Te trezesc din nou la realitatea dura unde nu mai sunt sperante, nu mai e iubire si singura aspiratie care tia mai ramas este pierderea propriului sine.
     O lacrima ti se scurge din ochiul inghetat, iar fata ti-a inghetat intr-o grimasa. „Nu mai merita", tia spus atunci, dar ce conteza ce ai crezut si ai simtit tu de fapt? Ai ramas inmarmurit. Definitiv.
     Numai tu stii de cate ori ti-ai inchipuito cum se aseaza din nou cu capul pe pieptul tau si te ia in brate ca si pentru prima data. Si sarutul ei moale l-ai simtit pe buze din nou. Dar sentimentul a fost prea puternic, asa ca ti-ai amintit ca ea nu va mai fi niciodata langa tine.. Ciudat cuvantul asta, niciodata…Iti amintesti cand iti spunea ca nu va veti desparti NICIODATA? Si siguranta care iti inunda sufletul de fiecare data cand auzeai aceste cuvinte.. Nu ti-ai putut imagina o lume in care ea sa nu existe. Ce sa intamplat cu acele zile fericite? Unde au disparut razele de soare cu care va trezeati in fiecare dimineata zambind si pregatiti sa petreceti o eternitate impreuna?
      Dar tigara s-a stins pe nesimtite, la fel ca si iubirea dintre voi si tu ai ramas intins pe banca cautand luna pe cer care a disparut de tot…
      Si acum realizezi ca ai ramas…singur…

Description
Ai ramas intins pe banca privind la luna acoperita de norii plini de sperante si deziluzii…
    Ti-ai aprins o tigara si ai incercat sa o uiti pentru a mia oara, ai incercat sa ii uiti vocea cristalina ce iti marturisea iubirea.
    Cat timp a trecut de cand ea a plecat nici nu mai tii minte. Momentul despartirii a fost prea dureros asa ca timpul sa oprit iar tu ai devenit nemuritor intr-o lume care nu te mai incalzeste cu nimic, intr-un univers rece, pustiu.
    Valurile strapung tacerea imbibata de suferinta si te trezesc din visare. Te trezesc din nou la realitatea dura unde nu mai sunt sperante, nu mai e iubire si singura aspiratie care tia mai ramas este pierderea propriului sine.
     O lacrima ti se scurge din ochiul inghetat, iar fata ti-a inghetat intr-o grimasa. „Nu mai merita", tia spus atunci, dar ce conteza ce ai crezut si ai simtit tu de fapt? Ai ramas inmarmurit. Definitiv.
     Numai tu stii de cate ori ti-ai inchipuito cum se aseaza din nou cu capul pe pieptul tau si te ia in brate ca si pentru prima data. Si sarutul ei moale l-ai simtit pe buze din nou. Dar sentimentul a fost prea puternic, asa ca ti-ai amintit ca ea nu va mai fi niciodata langa tine.. Ciudat cuvantul asta, niciodata…Iti amintesti cand iti spunea ca nu va veti desparti NICIODATA? Si siguranta care iti inunda sufletul de fiecare data cand auzeai aceste cuvinte.. Nu ti-ai putut imagina o lume in care ea sa nu existe. Ce sa intamplat cu acele zile fericite? Unde au disparut razele de soare cu care va trezeati in fiecare dimineata zambind si pregatiti sa petreceti o eternitate impreuna?
      Dar tigara s-a stins pe nesimtite, la fel ca si iubirea dintre voi si tu ai ramas intins pe banca cautand luna pe cer care a disparut de tot…
      Si acum realizezi ca ai ramas…singur…